Despre lemne si oase.

Lumea in care este o lume a non-valorii, a pseudo-valorii, dar mai ales a unei scari a valorilor intoarsa pe dos, fara tel, fara tinta, dar mai ales fara nici o finalitate. Stam la coada pentru ele, rabdam frig, ne imbulzim, dam navala, ne certam, asudam, injuram scurt si ascutit printre dinti, asa ca "sa ne dea Dumnezeu santate, maica", sau " asa e bine sa facem acum in Marele Post, sa ne mai ierte Dumnezeu din greseli". ( dar de ce sa ni le ierte?! ca sa facem altele, sau are cumva El datorie la noi sa ne ierte fiindca asa avem noi chef, il prostim noi pe Dumnezeu cu o bucata de lemn, Il inselam asa usor?!) Ne place sa ne complacem, ne plac suprafetele, stralucirea, opulenta, multimile, inghesuiala, moda, nimicurile, minciunile, micile minciuni si prefacatorii care ne fac sa ne simtim sfinti si popor ales, crestin, ospitalier si gradina Maicii Domnului. Ne plac oasele, lemnele... chiar, cum Doamne iarta-ma sa mergi sa vezi un deget, sau tibia, sau o mandibula a vreunui sfant?! Ne-am nascut asa, asa suntem noi in fibra noastra in cel mai ascuns element al ADN ului nostru. Cu siguranta ca in cer exista un loc exclusiv pt romani ortodocsi si acela impartit in adoratori de oase, adoratori de lemne, adoratori de popi, sutane si icoane plangacioase. Ca atata stie prostimea, si lor le convine, le convine minciuna, le convine banul, stralucirea, fastul si goliciunea launtrica. Pai nu, cine mai sta azi sa mai masoare si asta. Mor oile, da-le naibii, mai este peste in balta, pardon oi pe islaz.
Cred ca daca nu vom intelege odata si odata ca trebuie sa ne schimbam ca individ si ca neam si sa ne intoarcem inapoi la Dumnezeu, la Tainele Bisericii, la o traire autentica cu Dumnezeu cu toata fiinta noastra, cu banii, cu timpul, cu viata, cu familia, nevasta si copiii, boii si gainile si cu toate resursele noastre, ne va lua dracu'pe toti gramada de la Patriarh si pana la ultimul om si ne va bate cu lemnul crucii in cap o vesnicie intrega.
PS Nu am avut niciodata incredere in greci, priviti in istorie si in prezent veti vedea, de aceea, eu nu cred ca ala este chiar lemnul pe care a fost rastignit Mantuitorul, am voie, nu? Si daca ar fii asa, schimba asta cumva ceva? Am zis.

Si pentru ca...

...sunt unicul si cel mai (cel) vizitator al acestui blog, invitat special si gazda de nadejde, imi permit sa spun ca azi doua copile faine, destepte cu pofta de viata mi-au re-fiintat ideea ca poate lumea si tara asta mai au o sansa, mica, mica, precum doua copile frumoase care si-au sacrificat o sambata intreaga, frumoasa, alba si plina de lumina si frumos la randul ei, pentru a reda o mica raza de speranta unor copii si tineri adolescenti pe care nimeni nu-i intreaba nimic, care nu stiu nimic mai departe decat sa mulga vacile, caprele si oile si sa toarne plozi inca de la 14-15 ani, pentru ca nimeni nu le spune ca lumea si viata sunt mult mai mult decat vezi cu ochii si auzi cu urechile si chiar mai mult decat iti spun altii. Ca viata trebuie sa o gusti, sa o mirosi, sa iti treci mana prin parul ei, sa o respecti, sa o tratezi cu flori si teama, cu dragoste de Dumnezeu si de oameni, ca ea e unica, ca tot ce zboara se mananca, ca ea, viata, e un pod ce leaga doua vesnicii si ca aici nu suntem decat vizitatori vremelnici si schimbatori, niste mici nevrednici incapabili sa inteleaga ca puterea noastra desi insignifianta face diferenta intre viata si moarte, bine si rau, frumos si urat, bucurie si durere, ca trebuie sa iubim, dar mai ales ca nu ne obliga nimeni sa uram, ca suntem liberi sa alegem, si, incredibil, putem face niste alegeri geniale. Ca viata inseamna sa traiesti, sa te bucuri, sa faci bulgari si oameni de zapada in mijlocul verii si sa-ti scoti bicicleta la o plimbare pe coclauri in mijlocul iernii!
Si toate astea intr-o sambata alba, curata, fecioara, tanara si plina de speranta! Cateva ceasuri. Multzam mult.God bless.

Sa incepem

sa ne apucam.

Iti place...

...sau nu o persoana, un om. Dupa ce te ghidezi in asta? Conteaza aspectul, hainele, muzica pe care o asculta, felul cum se comporta, poza pe care o pune la profilul de FB, atitudinea in fata unei situatii (aproape) limita, ce ai auzit de la altii despre omul acela, prietenii pe care ii are, numarul lor, impresia prietenilor tai despre el/ea, trecutul lui, potentialul lui/ei in viitor? Ai curajul sa ajungi sa il/o cunosti, chiar daca in procesul asta intampini aspecte care nu iti plac la persoana aceea? Cat de mult din ce stii si cunosti despre un om sunt parerile tale, formate live, fara intermediari si cat sunt parerile altora? Cum iti formezi parerea despre un om? Uitandu-te la el si urmarindu-i faptele concrete sau prin comparatie cu propria persoana sau idealul tau despre om in general? Si dupa cat imp poti sa spui ca il cunosti, macar in parte? Vorbim aici de prietenie/amicitie, nu de o relatie romantica.

Pauza a luat sfarshit.

In sfarshit. De mult timp voiam sa reincep sa scriu, asa mai mult pentru mine decat pentru altii, un fel de jurnal on line, dar pe care uit sa il citesc sau actualizez luni in sir. Oricum, m-am intors. Poezii, muzici,poze, meditatii, bla-bla-uri si altele.Daca sunt ceva idei de design, urlati, propuneti, interactivati, ca sa zic asa. Enjoy.

Have a break

Libertatea se vede mai bine dincolo de gratii, fericirea e mai vizibila in tristete iar orizontul e mai larg deasupra norilor. Cu oamenii insa e mai complicat...Incepi sa ii cunosti doar cand te apropii, cand empatizezi si incepi sa simti ce simt si ei. Anulezi sentimentele tale pentru a le simti pe a celuilalt.In loc sa te eliberezi, renunti, in loc sa scapi te incatusezi.Tu esti nimeni iar celalalt esti tu. Nu mai e decat el-tu si nimeni.
Recomandarea zilei: Smashing Pumpkins-The begining is the end (Batman-OST, nush care parte)

Despre oameni, scaune palarii si funduri.

Nu mai stiu daca am mai scris articolul pe blogul asta, oricum daca il gasiti, nu-i bai, mai cititi-l o data. Din analele My Computer-ului meu...Articol scris prin 2007 reluat, remixat, reorchestrat si redat.

Dintr-o data lumea mi se pare mica, si oamenii previzibili. Odata ce ajungi sa ii cunosti ti se pare ca iti dai seama cam ce ii poate capul fiecaruia dintre ei.Lumea e mica pentru ca nu e mare ca daca ar fii mare nu am putea sa mai spunem ca e mica.Totusi oamenii de cand sunt ei oameni au simtit nevoia sa shada. Adica sa stea. De obicei prefera un scaun, cat mai in fatza si cat mai inalt.Poate ca daca l-ar fi facut Dumnezeu mai inalt si fara fund nu ar mai fii fost nevoie de scaune.Dra atunci, poate ca palariile ar fi luat locul scaunelor.Cine are palaria mai mare e mai important, mai tare in clantza. Dar omul are totusi fund si nu prea depaseste 1.80-1.90...omul nu fundul. Problema e ca uneori el depaseste limita de varsta, dar se crede tot tanar si in putere, capabil sa rastoarne munti si sa culeaga flori. Chiar daca s-a inventat coasa, el le culege cu mana, una cate una, fara mila si cu rabdare. Sisifica...rabdarea...Apoi le lasa sa ii moara in vaza, incet si sigur. Nu impartaseste nimanui bucuria de a le privi sau de a le avea. Vrea sa le ucida singur, sa simta singur bucuria de a lua vieti de unul singur.Fara ajutoare si privitori. Viata se scurge incet...printre degete...le altora uneori...In rest eu sunt bine sanatos, multzam de intrebare."Give men the power and watch'em become a god". Cobain, te vom asculta mereu.

...ca oricum inspiratia la mine ii lucru rar, luati-o pe asta, primita pe e-mail....Multumesc, Cristi
FEREASTRA

O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit.
In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearsafurile in balcon.


"- Ce cearsafuri murdare isi intinde vecina nostra in balcon...! Cred ca are nevoie de un nou sapun. Poate ar trebui sa o invat sa-si spele cearsafurile", zise femeia.
Sotul ei privi si ramase tacut.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile, femeia isi repeta observatile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.
Dupa o luna femeia ramase surprinsa vazand ca vecina isi intindea cearsafuri mult mai curate, si ii spuse sotului ei:
"- Priveste, a invatat sa spele rufele! O fi invatand-o alta vecina?"

Sotul ei ii raspunse:
"- Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre!"

Si in viata este la fel. Totul depinde de curatenia ferestrei sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne verificam si sa ne curatam sufletul pentru a putea vedea clar puritatea sufleteasca a celor ce ne inconjoara.

"Daca stai sa judeci oamneii, nu mai ai timp sa-i iubesti"

Am luat o plasa...

...mare si am dus-o sefului meu, poate ma promoveaza, imi zice un prieten de pe Marte. Bineinteles, ca pe Pamant asa CEVA, logic,NO KIAr ca nu se intampla!

Back!

Ok, se pare ca blogspotul isi taie singur craca de sub picoare oferind tot mai putine optiuni de design al paginilor de pe bloguri, noi sa fim sanatosi, urmatorul face-lift aici, nu degraba. Muncesc in continuare la blogul de pe wordpress, cand va fi gata, va fi gata.
In principiu mai am chef sa raman, chiar daca fac blogul asta si sunt unicul lui cititor, nu conteaza, raman si scriu, ca asa am chef acum.

BLOG IN RECONSTRUCTIE!

PROBABIL VOI REVENI! PE WORDPRESS

Habar...

...n am despre ce mai e blogul asta, oricum keep in touch, o piesa veche din scurta perioada a grunge-ului romanesc.

Yeah, mamaaaaa!

Unde...

... se duc norii si soarele, si vantul, si ploaia, si toamna, si frunzele, si padurea, si zapada, si fulgii, si fluturii, si florile, si viata, si moartea, si cantecul, si doina, si dorul,si eu, si tu, si noi, si voi?

Stiu...

... ca sunt un ignorant si de multe ori si un ingrat. Pana zilele trecute pentru mine Adrian Paunescu nu era decat un Vadim care a luat o supradoza de calmante , atat. Un poet comunist apus, transpirat si mai ales expirat , un fel de burtologie in grila de programe a vreunei televiziziuni. Adica, ma gandeam eu, daca ai un invitat care te suna cu o ora inainte si ti spune ca nu mai vine il suni rapid pe Paunescu si ai rezolvat problema. Doamne ce rau m am inselat!! Da, stiu ca m am inselat. M am infiorat cand am vazut la teveu franturi din Cenaclul Flacara. Ardea, exploda, traia, era erosul si pasiunea la un loc, flacara este un cuvant excelent care sa i descrie trairile. Acum caut si eu ca un apucat intarziat pe youtube imagini, momente si emotii cu el, prea tarziu totusi. Ma uit si l vad, si l ascult si stiu ca sunt un ignorant ce nu si cunoaste contemporanii, daramite isoria. Pana la urma dupa noi nu ramane decat ce am cladit cu dragoste, foc si pasiune, in rest totul se naruie si piere. Numai dragostea e vesnica...si poezia. Si toitusi sunt un ignorant!

Cenusa si moarte

http://www.boston.com/bigpicture/2010/11/mount_merapis_eruptions.html. Sau despre cat de norocosi suntem, deocamdata.

Somtaimslaifsax

Primita pe, si anume, mail... e-mail. Bill Gates a ţinut un discurs la un liceu despre cele 11 lucruri pe care elevii nu le-au învăţat şi nu le vor învăţa la şcoală. El a scos în evidenţă faptul că sentimentul de automulţumire şi învăţăturile "corecte" din punctul de vedere al politicilor educaţionale au creat o generaţie de copii care nu au deloc noţiunea de realitate şi despre felul în care realitatea aceasta i-a destinat eşecului în lumea reală. Regula nr. 1:  Viaţa nu e dreaptă - obişnuieşte-te cu ideea! Regula nr. 2:  Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi. Regula nr. 3:  Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea. Regula nr. 4:  Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef! Regula nr. 5:  A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă. Regula nr. 6:  Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele. Regula nr. 7:  Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap. Regula nr. 8:  Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală. Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să "te găseşti". Faci asta în timpul liber. Regula nr. 10:  Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu. Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.

Dushmanii n-au...

...valoarea fratilor si prietenilor mei:))

"Aere" de iarna

Relatii

Cred ca relatiile interumane la care asist deja de ceva vreme se rezuma la asta :


Fiecare avem vreo cinshpe mii de fetze, pentru orice si in caz  de oricine, ne intereseaza doar eu, si atat, vesnicul, egoistul, maximul Dumnezeu. EU.