Nu mai stiu daca am mai scris articolul pe blogul asta, oricum daca il gasiti, nu-i bai, mai cititi-l o data. Din analele My Computer-ului meu...Articol scris prin 2007 reluat, remixat, reorchestrat si redat.
Dintr-o data lumea mi se pare mica, si oamenii previzibili. Odata ce ajungi sa ii cunosti ti se pare ca iti dai seama cam ce ii poate capul fiecaruia dintre ei.Lumea e mica pentru ca nu e mare ca daca ar fii mare nu am putea sa mai spunem ca e mica.Totusi oamenii de cand sunt ei oameni au simtit nevoia sa shada. Adica sa stea. De obicei prefera un scaun, cat mai in fatza si cat mai inalt.Poate ca daca l-ar fi facut Dumnezeu mai inalt si fara fund nu ar mai fii fost nevoie de scaune.Dra atunci, poate ca palariile ar fi luat locul scaunelor.Cine are palaria mai mare e mai important, mai tare in clantza. Dar omul are totusi fund si nu prea depaseste 1.80-1.90...omul nu fundul. Problema e ca uneori el depaseste limita de varsta, dar se crede tot tanar si in putere, capabil sa rastoarne munti si sa culeaga flori. Chiar daca s-a inventat coasa, el le culege cu mana, una cate una, fara mila si cu rabdare. Sisifica...rabdarea...Apoi le lasa sa ii moara in vaza, incet si sigur. Nu impartaseste nimanui bucuria de a le privi sau de a le avea. Vrea sa le ucida singur, sa simta singur bucuria de a lua vieti de unul singur.Fara ajutoare si privitori. Viata se scurge incet...printre degete...le altora uneori...In rest eu sunt bine sanatos, multzam de intrebare."Give men the power and watch'em become a god". Cobain, te vom asculta mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu