Despre lemne si oase.

Lumea in care este o lume a non-valorii, a pseudo-valorii, dar mai ales a unei scari a valorilor intoarsa pe dos, fara tel, fara tinta, dar mai ales fara nici o finalitate. Stam la coada pentru ele, rabdam frig, ne imbulzim, dam navala, ne certam, asudam, injuram scurt si ascutit printre dinti, asa ca "sa ne dea Dumnezeu santate, maica", sau " asa e bine sa facem acum in Marele Post, sa ne mai ierte Dumnezeu din greseli". ( dar de ce sa ni le ierte?! ca sa facem altele, sau are cumva El datorie la noi sa ne ierte fiindca asa avem noi chef, il prostim noi pe Dumnezeu cu o bucata de lemn, Il inselam asa usor?!) Ne place sa ne complacem, ne plac suprafetele, stralucirea, opulenta, multimile, inghesuiala, moda, nimicurile, minciunile, micile minciuni si prefacatorii care ne fac sa ne simtim sfinti si popor ales, crestin, ospitalier si gradina Maicii Domnului. Ne plac oasele, lemnele... chiar, cum Doamne iarta-ma sa mergi sa vezi un deget, sau tibia, sau o mandibula a vreunui sfant?! Ne-am nascut asa, asa suntem noi in fibra noastra in cel mai ascuns element al ADN ului nostru. Cu siguranta ca in cer exista un loc exclusiv pt romani ortodocsi si acela impartit in adoratori de oase, adoratori de lemne, adoratori de popi, sutane si icoane plangacioase. Ca atata stie prostimea, si lor le convine, le convine minciuna, le convine banul, stralucirea, fastul si goliciunea launtrica. Pai nu, cine mai sta azi sa mai masoare si asta. Mor oile, da-le naibii, mai este peste in balta, pardon oi pe islaz.
Cred ca daca nu vom intelege odata si odata ca trebuie sa ne schimbam ca individ si ca neam si sa ne intoarcem inapoi la Dumnezeu, la Tainele Bisericii, la o traire autentica cu Dumnezeu cu toata fiinta noastra, cu banii, cu timpul, cu viata, cu familia, nevasta si copiii, boii si gainile si cu toate resursele noastre, ne va lua dracu'pe toti gramada de la Patriarh si pana la ultimul om si ne va bate cu lemnul crucii in cap o vesnicie intrega.
PS Nu am avut niciodata incredere in greci, priviti in istorie si in prezent veti vedea, de aceea, eu nu cred ca ala este chiar lemnul pe care a fost rastignit Mantuitorul, am voie, nu? Si daca ar fii asa, schimba asta cumva ceva? Am zis.