Daca si fratele lui imaginar

Ieri, plimbandu-ma prin praful lumii, incercand cu greu sa evit desertul din sufletul meu si al celorlalti, ars de sete si insetat dupa ploaie, cu dare de uscaciune pe fata, am gasit un "daca". Era si el, la fel ca mine, la fel ca noi, ca mine si ca tine, se usca in soare, nevrut si nedorit. S-a recomandat imediat, cu ultima farama de demnitate, incercand sa para vioi si sprinten, stergandu-si in mare graba uscaciunea de pe el: -Buna, eu sunt Daca. Bine, puteam si eu sa ii raspund ca sunt roman. Dar Daca era un el si nu o ea, si.. in plus nu imi areda de glume, chiar deloc. Nu poti sa faci glume asa, tam-nesam. Desi se obisnuieste. Dar nu, nu imi permiteam, abia ce-l cunoscusem. Niciodata in viata mea nu vazusem un Daca. Nu stiam nici macar ca exista si nu auzisem pe nimeni inaintea mea sa fii intalnit vreunul. Dar asa sunt eu, mereu dau peste ciudatenii. Nu doar ca m-am ales cu un Daca, dar al meu mai si vorbeste. Daca...daca. Ce sa fac eu cu un Daca in vremurile astea?Ma incurca teribil. Daca nu ma lasa sa dorm noaptea? Poate e obraznic si neastamparat, poate e ca un copil de cinci ani care pune intrebari sucite in cele mai nepotrivite momente si te face de ras in fata tuturor? Poate sa inceapa sa intrebe de exemplu:" Daca stii de ce nu faci?" sau "Daca ai cunostinta de ce nu spui si altora?" sau "Daca ai ceva de ce te porti ca si cum ai merita totul?". Nu, ar fii culmea sa mai aiba si un frate geaman sau un frate mai mic pe care sa il cheme "de ce". Asta ar fii prea de tot! Peste tot sa umblu cu Daca si De ce dupa mine. Cand ma intreaba lumea "Ce mai faci?" eu sa rasund : "Nimic important, il plimb pe Daca si pe De ce. Sunt de nedespartit, cuplul perfect" Si apoi unde sa ii pun in casa? ce sa le dau sa manance? Sa ii tin in fata blocului? Sa ii duc la tara? Oare la Biserica sa-i duc? Sau la munca, oare m-ar lasa cu ei, asa vreo cateva zile, pana ne obisnuim unii cu altii? Sa le fac o cusca? Lantul cat de lung trebuie sa fie? Oare i-a pierdut cineva? Si Daca da, de ce nu-i cauta? nu, nu... Nimeni nu are nevoie de un Daca si nici de un De ce in mijlocul vietii, sau al vreunei afaceri, sau oricum, nimeni nu il vrea pe Daca, asta e clar. Nu e ca si cum ai avea un caine, sau un hamster sa il scoti la plimbare, sau sa il tii in acvariu si sa te lauzi cu el. Nu, un Daca este foarte dificil, iar alaturi de un De ce este de nesuportat. Daca si de ce, cuplul dinamita, un fel de Stan si Bran, radem de ei, radem cu ei, dar de fapt ei sunt noi, cu frici, timorari, temeri, bucurii, succese, frustrari, singuratati, libertati, lanturi, obezi, zboruri si caderi, lumini si intunericuri, ingeri si dragoni, serpi si porumbei. Noapte buna.