Antiteze

Da, deci recunosc in fata Marii Adunari Nationale ca sunt un cretin. Defect de fabricatie, asta e. Garantie am avut vreo doi ani, post-garantie inca vreo 16, apoi au zis ca nu mai au ce-mi face. Si m-au lasat in pace. So, here I am. Pana la anii astia, si nu sunt chiar putini, am crezut ca spiritualitatea (crestina) este despre oameni si omenie, vesnicie, mila, iertare, indurare, generozitate, ajutor, renuntare, sacrificiu, incercare, indoiala, incuviintare, binecuvantare, rabdare, asteptare, bucurie, lumina, speranta, frumos, empatie, dragoste nebuna pana la moarte si si dupa ea. Si munca, foarte multa munca. Arat, semanat, udat. Hristos si Inviere. De fapt, stiu ca despre asta e. In mintea mea cred ca spiritualitatea poate exista si fara om, insa omul nu prea poate fara spiritualitate. Adica Dumnezeu si tot ce emana El poate foarte bine exista fara om, invers nu se prea poate. Dar omul, de n-ar fi omul…care sa contrazica Adevarul Factorul perturbator in aceasta ecuatie - de habar n-am de ce grad - e chiar omul. Omul care isi spune lui insusi ca daca vrea o felie, adica sa ii pice si lui de o ciorba in buricul targului, daca vrea sa fie el seful, sa se capatuiasca, sa spele pe altii pe creier si altii sa ii spele lui picioarele, trebuie sa transforme spiritualitatea in religie, Duhul in litera, carnea in piatra pe care sa o serveasca mai apoi contra cost oamenilor pe post de ambrozie . Doar atunci spiritualitatea devine religie care devine la randul ei profitabila. Moarta, dar profitabila. Si manevrabila dupa bunul plac. (Da, da, stiu religie – re-legare,[de ce , de cine, cu ce scop??] re-bla-blauri, pentru ca ne convine. Asta se invata in clasa a IXa la Seminar, adica in primul an de Teologie, pentru ca atunci esti boboc, dar in clasa a X-a esti deja teolog si lumea trebuie sa te respecte si sa tina cont de parerea ta de teolog. Daca faci si facultatea de teologie ajungi Zeus pe Pamant, dar trebuie sa citesti macar bibliografia obligatorie. Bibliografie !! ca biografia e altceva, da? – dar asta altadata ).- Revenim. Pe toata planeta asta, orice tine de spiritual / transcedental e umil, discret, intelept, atent, respectuos, decent, cuminte, meditativ dar intr-un continuu crescendo, bazat pe starea pe care o da mintii si sufletului credinta din care fiinta umana se hraneste la un moment dat in timpul existentei. Fie ca vorbim de spiritualitatea crestina, budista, musulmana, mozaica, etc. Pana si samanii, aia de fac ciorba din ciuperci si fumeaza buruieni, vorbesc cu spiritele si calatoresc cu mintea inainte si inapoi in timp, ar fi de acord cu asta. Toate bune si frumoase pana apare bipedul, omul adica. Dati-mi 10 oameni si o planeta pustie si intr-un an,... hai sa nu zic un an... o generatie veti primi inapoi maxim noua oameni, cel putin un zeu si multe temple. Adica o religie, poate si niste moaste – dar atunci nu vor fi noua, vor fi mai putini - si unul sau mai multe curente arhitecturale (sau arhitectonice ?). Atunci cand apare omul, apare religia, zeul apare abia mai apoi, incep sa apara hainele, gradele, treptele, zonele cu acces interzis in locul de inchinare, ritualul care este inteles doar de initiati si care nu este pentru toata lumea, comertul cu lucrurile sfinte si sfintite, impartirea dreptatii in dreapta si in stanga, imapartirea “intelepciunii”, orgolii arme si armate, parti si partide si razboaie si moarte si frica. Frica si necunostiinta tin in viata religia, omoara spiritul, cugetul, vointa, gandirea. Religia inseamna o relatie stapan-sclav, spiritualitatea inseamna o relatie Tata-Fiu, o relatie in care inteleptul isi creste ucenicul cu exemplul propriu, nu cu frica, teroarea si sfaturi gratuite. In orice cultura, in orice popor, in orice era si in orice constiinta.