Nu sunt un mare fan al vizitarii Sf Moaste, (la fel cum nu sunt un mare fan al multimilor si adunarilor cat China, unde harul e mare pana iesim de acolo, apoi uitam totul de parca am avea cu totii amnezie) inteleg si accept invatatura Bisericii Ortodoxe cu privire la aceasta. Ce ma deranjeaza in mod evident sunt cateva lucruri, si vreau sa le enumar si sa le deteliez pe fiecare in parte.Unu.Foarte multi din cei care merg(em) in astfel de locuri o facem din superstitie, frica, necunoastere sau falsa evlavie.NU confundati credinta cu superstitia!! Mergem pentru ca asa se face sau asa se cade sau asa e bine sau pentru ca toata lumea face asa, deci si prin urmare trebuie sa fim in rand cu lumea. Mergem ca sa ne dea Dumnezeu sanatate, ca sa ne ajute Sfantul ale carui Moaste le vizitam / vedem, etc. Nu neg existenta unor miracole care s-au intamplat in astfel de locuri, (la fel cum nu neg faptul ca Dumnezeu poate lucra prin ele in moduri si feluri la care nu ne asteptam) in prezenta Sf Moaste, dar daca mergem acolo asteptand un miracol in direct gen OTV, mergem degeaba. Ajungem sa fim ca si fariseii care asteptau miracole de la Sf Ioan Botezatorul sau de la Mantuitorul Hristos pentru a crede in ei, si daca le si vedeau ajunegeau sa il acuze pe Hristos ca face minuni in ziua de Sabat! Atunci cand mergem acolo se poate intampla sa o facem in incercarea probabil disperata de a L imbuna pe Dumnezeu asa cum incercau paganii sa si induplece zeii prin sacrificii umane. Cred ca trairea in Dumenzeu trebuie facuta zilnic si sistematic, nu doar la praznice , sarbatori, sau cand aflam ca avem cancer si nu se mai poate face nimic si in 2 luni ne ducem bu. Doi.Mergem ca oile! Lucru extrem de suparator si de penibil, nu avem rabdare, vrem sa ajungem acolo primii, daca se poate sa ne si facem poza cu ramasitele Sfantului ca sa avem ce lipi pe frigider sau ce sa punem pe birou.Oamenii se imping, fac galagie, se cearta, incat nici macar jandarmii nu pot face mare lucru. Daca as fii Ierarh si as vedea asa ceva i as trimite pe toti acasa in secunda doi. Mars acasa, sau intrati in Biserica sa vedeti Moastele de manuta doi cate doi ca la gradinita, pana invatati sa fiti civilizati, sa respectati locul si pe ceilalti din jur! Trei. Mergem ca sa bifam inca o manastire vazuta si vizitata si inca un Sfant ale carui Moaste le am vazut, apoi revenim la viata de zi cu zi, la pornirile , pacatele, barfele, etc de fiecare zi fara ca sa ne pese decat de noi si atat, si de multe ori habar nu avem macar de perioada in care a trait Sfantul respectiv sau de ce este el declarat Sfant de Biserica, sau alte lucruri. Mergem pentru ca sa fim vazuti, apreciati si laudati de cat de sfinti suntem noi si ce mare har avem ca am fost la nu stiu ce Moaste.
Concluzie. Dumnezeu se traieste in fiecare zi, El trebuie sa devina si sa ramana un mod de viata intim si personal, care apoi sa fie impartasit lumii prin felul curat de tarire si vorbire, adica rugaciune zilnica, post, meditatie, citirea si implinirea Scripturii, milostenie ferirea de pacate si dorinta de a renunta la ele, lupta spirituala necontenita, urmarea lui Hristos si a Sfintilor, ascultarea de Biserica, etc.
Ca sa fie clar, nu sunt impotriva vizitarii, manastirilor, sau a Moastelor, sau a Locurilor Sfinte din tara si din lume, (si pana la urma cine sunt eu , ca sa fiu pro sau contra) dar trebuie sa mergem acolo motivati corect, cu inima deschisa si dedicata lui Dumnezeu si slujirii Lui. Atat.
Un comentariu:
Mi-a placut articolul tau.
Daca fiecare am trai ca fii ai lui Dumnezeu, mostenitori de Tata ceresc! Iti dai seama? :)
Sa ajungem sa zicem si noi ca apostolul: "nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine". Mpai ar fi pace continua si iubire...
Sacramentele ne vin in ajutor. Spovada, Impartasania sunt la indemana noastra mereu, astfel incat sa fim bucurosi si sa ne amintim unul altuia: Cristos a inviat! :)
In ceea ce priveste pelerinajele, ai surprins bine cumva incalcarea primei porunci prin ele, daca ne lasam acaparati de superstitii. Sa nu ne facem din ele un idol.
Insa suferinta dintr-un pelerinaj, oferita, poate fi asemenea unui post, poate fi transformata in jertfa pentru pacate sau pentru cererea unui har deosebit. Un pelerinaj facut in dreptate si milostivire este o daruire de sine bine-primita.
Biserica, adunata in numar mare, in numele lui Dumnezeu, poate alunga legiuni de demoni. Rugaciunile comune, din inima si in smerenie, au o putere deosebita.
Acesta este si unul dintre motivele pentru care se platesc liturghii. La liturghie se roaga toata Biserica- universala(din cer, de pe pamant si de pretutindeni :) ). Imagineaza-ti o liturghie cu 600 de preoti celebranti si peste 40 000 de credinciosi uniti in acelasi crez...
Trimiteți un comentariu