Primita pe mail, pentru ca mai nou eu nu sunt in stare de scriituri noi si originale:))
O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat
intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod
foarte umil si l-a intrebat daca n-ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva
alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si nu
putea munci si ca aveau si sapte copii care trebuiau hraniti. Bacanul, a
privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa
in gand nevoile familiei sale femeia i-a mai spus: "Va rog, domnule, o sa va
aduc banii inapoi de indata ce voi putea." Bacanul insa ii spuse ca nu-i
poate da pe datorie pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.Langa
tejghea se mai afla inca un client care a auzit discutia dintre cei doi.
Facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile
pentru orice ar avea nevoie aceasta femeie pentru familia sa. Bacanul
raspunse parca in sila: "Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?"
Louise a raspuns: "Da, domnule."
"O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de
aceeasi greutate cu lista dumitale." Louise, ezitand o clipa, cu privirea in
jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva
in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul
statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors
usor catre client si ii spuse mormaind: "Nu-mi vine sa cred !" Clientul a
zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot
nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai
multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit.
Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o
hartie de 50 de dolari si ii spuse: "A meritat toti banii ! Numai Dumnezeu
stie ce greutate are o rugaciune."
PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o
rugaciune de multumire pentru binele pe care-l aveti in viata. Apoi va rog
sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei
bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost
celor ce nu au ceea ce avem noi.
Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nicio plata,
intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod
foarte umil si l-a intrebat daca n-ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva
alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si nu
putea munci si ca aveau si sapte copii care trebuiau hraniti. Bacanul, a
privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. Avand insa
in gand nevoile familiei sale femeia i-a mai spus: "Va rog, domnule, o sa va
aduc banii inapoi de indata ce voi putea." Bacanul insa ii spuse ca nu-i
poate da pe datorie pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.Langa
tejghea se mai afla inca un client care a auzit discutia dintre cei doi.
Facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile
pentru orice ar avea nevoie aceasta femeie pentru familia sa. Bacanul
raspunse parca in sila: "Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?"
Louise a raspuns: "Da, domnule."
"O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de
aceeasi greutate cu lista dumitale." Louise, ezitand o clipa, cu privirea in
jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva
in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul
statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors
usor catre client si ii spuse mormaind: "Nu-mi vine sa cred !" Clientul a
zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot
nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai
multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:
"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit.
Femeia ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o
hartie de 50 de dolari si ii spuse: "A meritat toti banii ! Numai Dumnezeu
stie ce greutate are o rugaciune."
PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o
rugaciune de multumire pentru binele pe care-l aveti in viata. Apoi va rog
sa trimiteti acest mesaj catre toti prietenii si rudele voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei
bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost
celor ce nu au ceea ce avem noi.
Rugaciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nicio plata,
dar aduce o mare rasplata.
In momentele dificile cauta-L pe Dumnezeu ! In momentele de liniste adora-L pe Dumnezeu !
In momentele dureroase ai incredere in Dumnezeu !
In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu !
Mai devreme sau mai tarziu, viata te aduce pe cararea pe care ti-ai ales-o, cu voia lui Dumnezeu, atunci cand ai venit in acest trup. Da, poti fugi si te poti pacali toata viata ca faci ceea ce trebuie. Dar nu te mai intreba de ce esti nefericit, bolnav si neimplinit. De ce simti un gol. Raspunsul e unul singur: cand esti nefericit, bolnav si neimplinit, inseamna ca nu te afli pe cararea ta. Pe drumul tau de la Dumnezeu. Cu cat mai repede intelegi asta si faci alegerea corecta, cu atat te scutesti singur de mai multa suferinta
Intotdeauna m-am intrebat ce este smerenia. Lepadarea de sine, aceea despre care se spune ca este cheia aflarii lui Dumnezeu. Si m-am revoltat adesea, in anii maximei mele arogante, cand aflam ca Dumnezeu se gaseste in smerenie si in modestie, in tacere, in iertare, in marturisirea si recunoasterea tuturor celor ce le-am gresit si le gresim in fiecare zi. Ma revoltam si spuneam ca eu stiu deja totul. Ca eu am o relatie speciala cu Dumnezeu si ca Dumnezeu nu vrea sa ma vada cu capul plecat, ci cu el sus si mandru si cu barbia in vant.
Si Dumnezeu imi scoate in fata, in fiecare zi, oglinzi. Oamenii care imi intra in viata. Ii privesc, il analizez, ii judec. Si ma intreb de ce intalnesc mereu oameni aroganti. Oameni agresivi. Oameni mandri. Oameni nervosi. Oameni condusi de orgoliu si oameni care scot din mine reactii violente. De ce acest tipar de oameni?
Si am inteles, in sfarsit, privindu-ma pe mine in oglinda fiecarui om, ca asa sunt si eu. Ca inca sunt mandru arogant, agresiv, nervoas. Ca inca am mult de lucru.
Si am inteles, in sfarsit, Smerenia. Lepadarea de sine inseamna renuntarea la ego. Renuntarea la EU VREAU si VREAU ASTA ACUM. Renuntarea la batutul cu pumnul in piept, la judecarea altora si la neacceptarea oamenilor decat daca ei sunt asa cum vreau eu sa fie. Renuntarea la a crede ca eu stiu mai bine.
Dupa Acceptare, vine Smerenia. Sau Smerenia vine inainte? Sau ele merg, tot timpul, mana in mana? Nu stiu. Stiu doar ca de cand am invatat Acceptarea si de cand invat Smerenia, tot Universul lucreaza impreuna cu mine. Credeti ca exista Fericire mai mare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu