Despre morti numai de bine.

Ma simt minunat in pielea mea. Stiu multi care mi-ar vrea pielea, dar ma simt prea bine in ea ca sa ma lepad de ea asa de usor. Imi iubesc pielea, tin mult la ea, dar mai ales ne intelegem bine. Suntem nedespartiti de ani de zile si traim intr-o simbioza aproape perfecta. Bineinteles parazitul din relatia asta simbiotica sunt eu, dar nici ei nu ii e usor sa renunte la mine asa cu una, cu doua.Profitam unul de pe celalalt. Ne intelegem bine in general si ne ajutam reciproc. Cand o mananca, eu ca un parazit de treaba ce sunt o scarpin, iar ea, ca sa imi arate ca e o gazda buna si primitoare, ma incalzeste si imi salveaza pielea de oricate ori e nevoie. E tare rezistenta pielea mea, si groasa...Pe fata este ca pe spatele elefantului.Asa am invatat eu la scoala, si in general in viata, daca vrei sa iti mearga bine tre sa ai obrazul gros, nu de alta da nu stau prea bine cu banii, ca vorba aia...obrazul subtire cu cheltuiala se tine...Da de unde, tata, ca eu is sportiv prin jeburi. Asa ca am piele groasa si prietenoasa...peste tot...Ne intelegem bine eu si pielea mea.Important e ca am valoare.."Dusmanii n-au valoarea mea"...In rest despre morti numai de bine...